ROMANUL VIRTUAL

Il pindesc pe Cabral de multa vreme, sa-l prind si sa-l tintuiesc in blogrol.
Azi am facut-o. Intrati pe http://www.cabral.ro/de-sufletel/iarta-ma-copila-mea ca sa vedeti de ce.
Citesc LiaLia, Mordecai, Confrunta durerea, Veronica, Cireasa cea mica, Reporter Virtual, Dono, Navalitorul si Contrasens, mereu. Mai citesc si pe altii, mai cu grija si mai cu sincope. Cu emotie si durere ii citesc, minunindu-ma cit sunt de destepti si de adevarati si de duri si de sensibili sunt ei, si mindrindu-ma ca exist pe linga ei, de parca as avea vreun merit.

Niste oameni pe care nu-i cunosc, ma fac sa inteleg de ce nu inteleg in ce tara traiesc, de ce tara asta e condusa de oameni atit de prosti. Desi, ici-colo, pe bloguri, sclipesc pepite de spirit.
Tot mai e o speranta daca, resemnati, scirbiti, gata sa renunte pina si la libertatea de a-si urla deznadejdea, romanii virtuali inca traiesc in Romania.

19 ani, 3 luni, 25 de zile...

Argelia et Remy
Helene et Martine

Yens e un satuc in regiunea lemanica, la vreo 15 km de Lausanne. De-aici au pornit in ianuarie 1990, spre Romania, Argelia Ledermann si Helene Knobel intr-o aventura care nu s-a terminat nici acum.
S-a intimplat sa le fiu ghid si gazda atunci, printr-o tara cenusie, debusolata, mizerabila, dar plina de speranta. Am facut-o, initial in calitate de reprezentant al CPUN Bacau in relatiile internationale, apoi, ca prieten. Pentru multi era straniu ca niste elvetieni sa se gindeasca sa ajute copiii orfani sau bolnavi sau batrinii fara de sansa.
Atunci au carat dupa ele citeva sute de kilograme de medicamente si bunuri de stricta necesitate, dar cind au vazut cum arata caminele, spitalele si azilele de-aici, si-au dat seama ca nu-i de gluma. S-au intors in Elvetia si Argelia a constituit ESPOIROUMANIE, o asociatie pe care a fondat-o impreuna cu Marianne Pernet, Martine Rochat, Remy Lambelet, Lise Lecoultre si inca multi altii printre care sunt bucuros ca ma aflu.
Cu o tenacitate iesita din comun, infruntind cerbicia birocratilor atotputernici, luptind cu lenea si nesimtirea autohtona, ESPOIROUMANIE a facut, pentru nenorocitii soartei din judetele Bacau si Neamt de o mie de ori mai mult decit toate guvernele Romaniei la un loc. Si jur ca mi-e rusine sa scriu asta. De aia, nici n-am sa spun mai mult.
Pe 10 iulie, adica joi, Argelia, notre presidente, ne-a convocat pe toti membrii fondatori la o intilnire unde sa rememoram inceputurile asociatiei, cu bunele si relele ei. Iata, mai jos, invitatia:


19 ans, 3 mois, 25 jours
et quelques heures

Chers amis de la Roumanie et d'Espoiroumanie

Il y a 19 ans, 3 mois at 25 jours et quelques heures ...L'Association ESPOIROUMANIE nassait a Yens et debutait ses activites en Roumanie. En preambule aux commemorations qui marqueront le 20eme anniversaire de la Revolution de Decembre 1989, ESPOIROUMANIE tient a vous inviter a un moment de partage des souvenirs et d'amitie, le vendredi 10 jullet prochain, au Refuge de Yens.

Vous ourrez decouvrir dès 19h à 22h une exposition de photos, sans prétention d'être professionnelle, illustrant notre travail en Roumanie dès 1990 a nos jours, ainsi que le film de 50 minutes, retracant les vingts de l'Operation Villages Roumains. Ce sera l'occasion de rencontrer certains de nos partenaires roumains d'alors, aujour'hui des amis: Dr. Teodora Naglici, ex-directrice de l' Hôpital de Podu Turcului - Bacau, M. Val Manescu, journaliste, qui était notre premier guide dans la province de Bacau et Dan Bolomey, architecte, qui nous a heberges a Bucarest.
Au plaisir de vous accueillir ce soir la.

Argelia Ledermann , Martine Rochat
Presidente , Secrétaire

P.S. Vous êtes cordialement invités à notre assemblée Générale à la salle de Paroisse de Yens.

Trec peste jena ca strainii sunt mai romani decit ai de ne conduc. Trec peste faptul ca, in cei aproape 20 de ani, sute de orfani ajutati de ESPOIR ROUMANIE si-au putut termina studiile medii, iar citeva zeci, pe cele universitare. Nu intru in amanunte nici in privinta a sute de cazuri medicale ingrozitoare pe care abnegatia, munca si curajul acestor incredibili elvetieni le-au rezolvat. Nu vreau sa amintesc nici de sutele de familii sinistrate in urma inundatiilor, pentru care Argelia si prietenii ei au gasit resurse sa le face durerea mai usoara.

Subliniez insa ca primii care omagiaza Revolutia Romana la douazeci de ani sunt Elvetienii. Si o fac cu cea mai buna credinta, fara nici un beneficiu. Dimpotriva, pe banii lor. Sa nu aud pe vreunul ca nu-i asa. Pariem c-o sa-l vedem pe prezidentul nostru pe 21 decembrie viitor, cum pupa tricolorul si-i dau lacrimile, amintindu-si ce ciubucuri grase facea cu douajde ani in urma, ca capitan al misiunii romanesti la Anvers?

Politicienii sunt toti, peste tot, la fel. Si oamenii. Seamana intre ei si se ajuta. Daca sunt Oameni.

Johnny Hallyday a iesit la pensie

La miezul noptii de simbata spre duminica a inceput concertul de adio al lui Johnny Hallyday. 36 000 de oameni au platit cite 300 de euro ca sa-l vada viu pe scena imensa de pe stadionul din Geneva.

La momentul anuntat, peste arena au izbucnit artificii si milioane de confeti. Sfirsitul lumii unui batrin solitar, de juma de secol incitant, controversat, adulat. Un prelung si asurzitor TE IUBIM JOHNNY, printre lacrimi si aplauze, acopera back ground-ul: tristul Bolerou al lui Ravel.
Apare eroul. supranumit de presa "mesia rockului francez". In costum negru de gala, plin de strasuri, ia pozitia care l-a definit toata cariera: incordat, cu privirea care tintuieste multimea, cu bratul intins ferm inainte, electrizant.

Nu spune buna seara, intreaba tunator : Ce-i cu mutra mea??? si urmeaza citeva minute de vacarm furtunos de urlete ale fanilor.

Pianul. Apoi vocea lui ragusita, vocea lui de lup singuratic: Et maintenant, que vais je faire/ De tout ce temps qui sera ma vie... Versurile lui Gilbert Becaud planeaza dureros peste tribune intr-un zbor melodramatic care face sa vibreze fiecare fibra vie din incinta.

Urmeaza o incursiune prin cariera solistului, de la debutul cu "Ma gueule", trecind prin baladele lui romantice, prin slagarele imposibil de uitat "Oh Marie", "Gabrielle" si senzualul "Que je t'aime" pe care l-am fredonat primei mele iubiri. La dracu.

E un pic de kitsch, de prost gust, in tot ceea ce se vede din tribune: vulturul urias de metal, cu ochii de un rosu aprins, atirnat la de 30 metri deasupra scenei, sau cele patru cariatide cu aripi din laterale. Iar, cind vorbeste publicului, Johnny dezvaluie o filosofie de doua parale. Zice: "Intr-o lume in care lucrurile nu merg de loc bine, e de ajuns sa spui "te iubesc". Valabil pentru naivi.

Bine ca nu vorbeste mult. Doua ore jumate, Johnny Hallyday face totusi ce stie el mai bine. Cinta.

Si demonstreaza ca puterea vocii nu i-a scazut, in pofida celor 66 de ani.

Doar nuantarile nu mai sunt cum erau.

O INTREBARE STUPIDA

De ce este Geneva THE BEST CITY OF THE WORLD?

Florinel Salam, Guta si Adi Minune in concert la Geneva

Afisele de pe-aici anunta evenimente de mare clasa, festivaluri de teatru si film, spectacole cu mari vedete, concerte la care asisti o data-n viata. Chiar in seara asta la Geneva cinta Johnny Hallyday, iar la Festivalul de jazz de la Montreux care a inceput ieri, sunt asteptati, printre altii

Joe Satriani , Alice Cooper , B.B. King, Status Quo , John Fogerty ,

Madeleine Peyroux si Prince.

Voi depune luni o petitiune la Inalta Curte pentru Drepturile Omului (la juma de ora de-aici) impotriva organizatorilor lipsiti totalmente de simtul valorii, care omit sistematic sa-i invite pe talentatii nostri conationali, minunati si auriti.

PEDIBUS - masina cu energie proprie

Ca si romanii, elvetienii sunt disperati vazindu-si copiii din ce in ce mai obezi. Cauzele le-au depistat de multa vreme. Mc Donnald's, prostiile de cipsuri, lipsa de miscare. Sunt pline ziarele de note critice la adresa parintilor care-si lasa in fiecare dimineata odraslele fix in fata scolii, coborindu-i din masini luxoase.

O initiativa locala a unor asociatii de parinti din Morges incearca sa puna tinara generatie in miscare. Asa au luat fiinta statiile PEDIBUS. La indicatoarele plasate la fiecare colt de strada se aduna scolarii care au acelasi drum, asteptindu-se unii pe altii. Mergind in grupuri, pe jos, spre scoala, copiii nu risca sa fie atacati sau rapiti, invata de mici ce inseamna punctualitatea, comportamentul comunitar si, nu ultimul rind, beneficiile miscarii.

TEORIA CONSPIRATIEI. APLICATIE.

O stranie intimplare mi-a povestit aseara doctorul Ion Vianu, pe care l-am revazut dupa aproape 15 ani, la Morges, unde este rezident de mai bine de 30 de ani.

Reintrat in drepturi in Romania, de unde a emigrat in 1977 dupa ce a aderat la celebra scrisoare a lui Paul Goma si a fost hartuit de baietii cu ochi albastri, celebrul psihiatru vine de citeva ori pe an in Bucuresti, unde sustine cursuri de psihoterapie.

In septembrie trecut i-a disparut portofelul in care avea actele de identitate si citeva sute de lei, in timp ce iesise in oras la cumparaturi. Dupa ce a refacut traseul, in speranta ca-si va recupera actele uitate pe vreo tejghea, s-a intors acasa, si, ca orice om care pierde ceva, s-a apucat sa caute disperat portofelul, desi era convins ca il avusese asupra sa la plecare. A rascolit toata casa si a cautat peste tot, pina si in locurile in care era imposibil sa-l fi pus.

Nu l-a gasit. S-a pus apoi sa astepte un ipotetic binevoitor care sa-i puna in cutia postala macar documentele de identitate. Au trecut citeva saptamini si minunea nu s-a intimplat. Profesorul si-a luat inima in dinti, a declarat pierderea la politie si a inceput alergatura pentru obtinerea unor noi acte. Nu mai putin de doua luni a durat pina sa intre in posesia cartii de identitate.

In ziua cind calvarul a luat sfirsit, fiind invitat la o reuniune oficiala, si-a pus unul din costumele pentru astfel de ocazii, costum pe care nu-l mai imbracase de mai bine de jumatate de an.

In buzunarul hainei a dat peste portofelul pierdut intre timp, cu intreg continutul.

Intrebare: Cum a ajuns obiectul intr-un costum pe care Ion Vianu nu-l atinsese ?

Eu am o idee, dar cum e foarte aproape de teoria conspiratiei, n-o fac publica.

Aveti explicatii?

VEVEY - LOCUL UNDE S-A NASCUT CIOCOLATA

Un orasel care pleaca din apa lacului Leman si se catara curajos pe inaltimile abrupte ale muntilor. Il gasiti pe harta intre Lausanne si Montreux. Helene Knobel m-a condus aici, mindrindu-se foarte sa-mi arate cladirile care au apartinut pina de curind domnului Nestle, imparatul cafelei si al ciocolatei elvetiene. Mi s-a parut ca simt mirosul de lapte, vanilie si cacao, in curtea fostelor fabrici de delicii. Doar mi s-a parut. De fapt, mirosea a var si a vopsea, pentru ca noii proprietari renoveaza halele de productie si birourile. Noul sediu Nestle, aflat chiar pe malul lacului este coplesitor ca dimensiuni si ca arhitectura. In plus, e la fel de ecologic ca si edificiile Scolii Politehnice Superioare din Lausanne care utilizeaza apa lacului pentru climatizarea spatiilor.

Sic transit gloria mundi.

PITZIPOANCE DE LAUSANNE

Modelul exista peste tot. Speram, pentru imaginea pe care-o am despre gazdele mele, sa fie romancute de-ale noastre. Dar nu. Este generatia mondiala a pitzipoancelor, care a cucerit mapamondul. Ele sunt peste tot: la terase, pe strada, la metrou. Faceti voi comentarii, daca n-ati ramas cumva cu gura cascata.

LOGAN LA MUZEU

In parcarea muzeului Hermitage, mindria noastra nationala care merge, cum zice Base, mai bine ca guvernul, celebrul papuc LOGAN, cu numere de Elvetia.

Investitorii in arta

Mai bine de patru ore am petrecut ieri la muzeul Hermitage din Lausanne ca sa ma delectez cu expozitia "Passions partagees", deschisa la aniversarea a 25 de ani de existenta a Fundatiei care administreaza asezamintul.

Daca mariti imaginea, aflati si istoria.

Am avut unica ocazie sa stau cu nasul la juma de metru de cele mai frumoase tablouri aflate in colectiile private ale elvetienilor superdotati financiar. Cele mai multe dintre ele expuse pentru prima oara vizionarii publice. N-aveti decit sa ma invidiati: am avut contact vizual direct cu Picasso, Max Ernst, Paul Signac, Paul Klee, Dubuffet, Cezanne, Kandinsky. Bineinteles, am zabovit mai mult in fata suprarealistilor de care sunt indragostit de pe cind eram prin liceu.

Una de birfa: bogatanii astia care-s proprietari de capodopere de milioane si milioane de euro, n-au pic de gust in materie de rame. Cele mai multe tablouri au niste rame de un prost gust extrem.

Reproduc unul de Renee Magritte, fara rama, ca sa nu va stric placerea. (La ruse symetrique)

SLABE URME DE ROMANI

Inafara de Ceausescu, Nadia Comaneci, Enescu, Zamfir si a tziganilor proveniti din Romania (care lasa urme adinci in constiinta colectiva a elvetienilor), prin presa de-aici nu prea te-mpiedici de romanasi de-ai nostri. Mai degraba auzi Bulgaria decit, doamne fereste, Romania.
De aceea, ca patriot ce ma aflu, am fost foarte fericit sa citesc azi intr-un program al Orchestrei de Camera din Lausanne si in programul de concerte de la celebra Victoria Hall din Geneva numele a trei muzicieni romani, invitati sa concerteze in cele doua dintre cele mai cosmopolite orase din Europa.
Pe pianistul Radu Lupu (64 de ani) il auzisem in inregistrari mai vechi cu Appassionata de Beethowen, dar nu stiam ca acum este rezident in Anglia. Despre Catherine Marie Radulescu - violoncelista, si despre Corina Belcea (34 de ani) - violonista care da si numele cvartetului pe care l-a creat, nu auzisem macar, dar am facut bucuros cunostinta cu ele prin excelentele referinte de pe Wikipedia.

Ce-am vrut sa spun cu asta? Tot artistii fac faima buna a Romaniei. Si va invit sa meditati o clipa cum o duc unii dintre ei...

CE TI-E SI CU KARMA ASTA

De ce am dat peste asta (de la moshemordechai ) tocmai acum si tocmai aici, sub un cer imposibil? Intrati aici, si oferiti-va trei minute de bucurie.

Dupa aia, mai vedeti voi. Allez-y.

http://www.youtube.com/watch?v=yjbpwlqp5Qw&feature=player_embedded

ADEVARUL MAGARILOR

Am preluat la rugamintea autorului, dar mai ales deoarece sunt solidar cu ziarista in cauza, materialul de pe http://www.reportervirtual.ro/,
Adevărul continuă seria de mizerii
Tiberiu Lovin · July 1, 2009, 22:52 · Categoria: EXCLUSIV · 5 Comments
Timp de doi ani, Luminitia Bogdan a fost redactor la sectia externe a ziarului Adevarul, gazeta de la care a plecat prin demisie dupa o istorie incredibila. Povestea e scurta: in perioada 2-10 aprilie, Luminita, un ziarist cu 10 ani de experienta, a fost trimisa la Chisinau pentru a transmite despre evenimentele din capitala Republicii Moldova, cele legate de alegeri si protestele pornite pe 6 aprilie. La intoarcere a avut surpriza ca leafa din luna mai sa nu-i intre pe card. Nedumerirea i-a fost spulberata de Grigore Cartianu, redactorul sef, Razvan Cornateanu, directorul general, si Adrian Halpert, directorul editorial. Din informatiile mele, acestia i-au reprosat ca a folosit in exces modemul de Orange si ca urmare trebuie sa achite 100 de milioane de lei vechi, factura pentru internet. Citeşte tot articolul
Tags: Adevarul, Cartianu, corespondenta, Cornateanu, demisie, Luminita Bogdan, mizerie, Moldova, presa, trust

VIATA QUALITE SUISSE

Morges este un orasel de sub 17 mii de locuitori, asezat pe dealurile care marginesc lacul Leman, intre Geneva si Lausanne (12 km). Cind e senin, ca acum. peste apa lacului se vede Mont Blanc cu caciula lui de zapada.

La Morges, in fiecare miercuri, strada principala se umple de tarabe si se transforma intr-o piata imensa. Vin peizanii din imprejurimi si-si vind produsele. Tot cetateanul se grabeste sa-si umple sacosele cu produse proaspete si mai ieftine ca in magazine. Se grabeste, deoarece tirgul tine doar de la ora 7 pina la ora 11. Fix la 11, tarabele dispar, si viata pe Grande Rue isi reia cursul normal: cafenele, zimbete, turisti, chitaristul din colt si, cu permisiunea dvs., varanusul cu ochelari si aparat foto, realizind ca-n douazeci de ani, in afara produselor din vitrine, nimic nu s-a schimbat pe-aici.

Citeva preturi elvetiene, in lei ca sa vedeti ca nu suntem departe de ei:

- Cotlet de vita : 132 lei kg

- Cotlet de porc : 36 lei kg

- Piept de pui : 4,5 lei kg

- Mere : 8,7 lei kg

- Pepene : 15 lei kg

- Cafea boabe : 4 lei 100 gr

- Cafea solubila : 5,5 lei 100 gr

- Salata : 3,6 lei capatina

- Pepsi : 3,5 lei 1,5 l

Nu vorbim de calitate, pentru ca ei cumpara doar produse pe care scrie " qualite suisse".

ICI, GENEVE

Stirile importante la care ciulesc urechile elvetienii sunt:

- Certurile pe fantoma lui Michael Jackson

- Madoff cu cei 150 de ani de pirnaie obtinuti pentru merite deosebite in devalizarea bancilor americane

- Politia elvetiana are cyber - inspectori care cauta pe internet infractori pasionati de pornografie in timpul serviciului. Mai ales pe cei angajati la stat. Aici, bulotul e boulot.

- Insasi marea criza globala da semne de criza. Ele se vad dinspre tarile din Sud, carora aici li se zice "emergente": Croatia, Columbia, Malaiezia, Thailanda, Peru, Turcia, Panama, Indonezia,

Africa de Sud, Mexic, Brazilia, China, Rusia, Bulgaria, Polonia, Coreea, Kazahstan, Ungaria, Ucraina. Nu mai cititi inca o data lista. Romania nu figureaza. Sau nu conteaza.

- Porsche a respins oferta de fuziune pe care i-a lansat-o Volkswagen

- Recesiunea amina spectrul unui soc petrolier pentru 2013

- Rusia a semnat un acord cu Azerbaidjanul prin care ii cumpara gazul care ar trebui sa ajunga in Europa prin gazoductul Nabucco

- Cartea electronica, aflata in gestatie de zece ani, e gata sa cucereasca piata elvetiana. Reader-ul poate reproduce pe un ecran tactil, carti de pina la 7 000 de pagini, care se pot incarca de pe o platforma care cuprinde pentru mokment 20 de mii de titluri. Echipamentul se vinde aici cu 449 de franci ( cam 1 350 de lei), are 260 de grame si poate stoca muzica.

In rest, timpul e excelent pentru plaja si croaziere pe lacul Leman, la fel de albastru si de aseptic. Insa muntii sunt acoperiti de un strat de nori, asa ca inca n-am vazut Mont Blanc-ul.

Asa ca, n-aveti de ce ma invidia.

PS: Am mincat la prinz intr-un nenorocit de restaurant ieftin de cartier, care la noi ar avea patru, daca nu cinci stele. O salata, o piza (pe care n-am putut s-o termin, ca era cam multa) si apa minerala Henniez, total 13 franci. Cam 40 de lei. Dar sunt in Elvetia, ce puii mei???

CUM SA UITI ROMANIA ETERNA?

Si, daca jur ca poza e facuta in Sibiu, imi dati dreptate?
Este ca, oriunde te-ai afla, nu poti uita tarisoara noastra draga?

ELVETIA MEREU INCREDIBILA

Sper sa nu fiu exagerat de patetic vorbind despre Elvetia, mai ales ca l'ordinateur la care scriu nu are diacritice romanesti. Aseara am aterizat pe aeroportul Cointrin din Geneva, dupa trei ore de zbor intr-un avion nou-nout al unei la fel de nou-noute companii de aviatie elvetiene, dotat cu tot confortul dat de zimbetele, bunul simt si de grija stewardeselor. Am zburat la 10 000 de metri peste Europa, regasind o tara la fel de incredibila cum am lasat-o acum patru ani.

Din patru sticle cu Cabernet de Murfatlar pe care aveam voie sa le introduc la granita, trei s-au spart in geamantan si toate tzoalele mele au fost botezate in vin rosu. Dar sunt necazuri mai mari ca asta: cutremure, razboaie, inundatii.

Ma simt bine aici, imi prieste aerul, mincarea, oamenii, prietenii mei extraordinari, imi priesc autostrazile impecabile (chiar asa buchonate cum sunt uneori), ador ordinea si respectul regulilor in care traiesc elvetienii.

Am mai spus: sunt intr-o tara care nu exista si voi fi pentru doua saptamini pe lumea cealalta decit aia in care sunteti voi.

Dar n-o sa va las.

Tinem chipintaciul aproape.

PS: Nu inteleg de ce pozele s-au postat fix in ordine inversa, dar, sunt in acelasi timp constient ca in viata nu le poti avea chiar pe toate...

MÎNTUI-M-AŞ ŞI N-AM CUI

Ca să ne ajute să nu mai păcătuim, preoţimea ortodoxă română s-a gîndit că n-ar fi rău să ne bage spaima-n oase, sub forma fricii de Dumnezeu. Şi cum să ne îngrozească mai tare, decît arătîndu-ne viitorul sub forma unei oribile catedrale, care va uni cerul cu pămîntul fix din fundul monstruosului Parlament.

Am auzit şi m-am crucit: 2 hoteluri, restaurante, parcări, săli de conferinţe, magazine, totul lăţit pe unşpe hectare şi pe 110 metri înălţime! Să fie cea mai mare şi mai mare decît asta din Bacău (doar 78 de metri)! C-aşa a ajuns să se măsoare iubirea faţă de cele sfinte: prin grandoare şi făloşenie.

Patriarhul Daniel, multpreafericitul, zice că Catedrala Mîntuirii Neamului Prost, în frunte cu sfinţii slujitori ai Domnului, vor aduce pacea şi bunăstarea poporului nostru care, de multele jertfe la care a fost obligat prin cazne păgîneşti, n-a putut pînă acum să ridice Divinităţii lăcaşul pe care-l merită prea sfinţii şpăgari în sutană.

Băi, băgaţi capu-n butoiul cu agheazmă, daţi-vă cu crucile-n cap, tămîiaţi-vă şi treziţi-vă-ţi, nu băgaţi juma de miliard de euro în catafalcul bunului simţ şi al smereniei, cîtă mai e, din ţara asta!

Faceţi spitale, reparaţi bisericile, daţi la nevoiaşi, nu îngropaţi atîta bănet într-un loc în care să vă făliţi voi cu cît de mult îl iubiţi pe Dumnezeu.

Mîntui-v-aţi!

THE KING OF POP IS DEAD

A făcut mereu ALTFEL lucrurile.

La doar 11 ani era vedetă. Şi-a transformat faţa de negru borcănat într-una de alb asexuat. A scornit cîntece pe care le-au fredonat miliarde de oameni. A creat mode incredibile în muzica pop, în hip-hop, soul şi în R&B. A inventat mersul robotului şi moonwalk-ul. A dat mîna cu preşedintele Iliescu. A fost cîntăreţ, compozitor, producător, aranjor, dansator, coregraf, actor, om de afaceri, bancher. A ieşit nevinovat din numeroase procese în care a fost acuzat de pedofilie şi abuzuri sexuale. Figurează în Cartea Recordurilor cu numeroase menţiuni: 750 de milioane de discuri vîndute, cel mai lung turneu artistic - „Dangerous World Tour”, 13 premii Grammy şi tot atîtea single-uri number one.

Eu nu cunosc nici o creaţie de-a lui Michael care să nu fi devenit hit.

L-am văzut în 1992 în concertul de pe stadionul din Lausanne. A coborît pe scenă de undeva din cer, cu o rachetă în spate, în mijlocul unor efecte scenotehnice uluitoare. Am avut senzaţia că atunci un zeu cosmic construieşte din sunete şi lumini o lume nouă în care fiecare suflet omenesc e important. În care muzica îţi dă puterea să fii propiul tău stăpîn. Pînă şi eu, un amărît de român rătăcit printre cei peste o sută de mii de spectatori, m-am simţit, pentru două ore, the master of the world.

Mulţumesc mult, Michael!

RIŢI PIŢI A CĂCAT-O

Doamna Ritzi, pretina Ebăi şi ditamai ministreasa tinerilor, deci o persoană competentă, deşteaptă şi frumoasă, numa ce-a dat 75 000 de euro din banii noştri, pe-o scenă de 35 de metri pătraţi, pentru un spectacol. Ştiţi povestea, bine că nu v-aţi prăpădit de rîs. Că-i de plîns.
Io am organizat la viaţa mea cam vreo sută de spectacole în aer liber pentru care am angajat firme specializate pentru asigurarea scenotehnicii ( scenă, lumini, sunet, jocuri de artificii). Ultimul a fost în 2004, a durat vreo şase ore, au fost cam 20 000 de spectatori şi a costat cu totul 25 000 de euro. Inclus gajul celor mai tari trupe şi solişti la ora aia. Spectacole tari de tot, de-mi dădeau lacrimile şi mie cînd vedeam spectatorii plîngînd la final.
Madama ori e hoaţă, ori e proastă. La foamea care e acum, şi la penuria de evenimente rezultată din criză, artiştii ar fi venit pe 2 mai la Costineşti şi la juma de preţ. Iar scena ar fi fost una profi, nu din scînduri, la cam cinci mii de euro.
Monica însă, nu m-a chemat. Fraiera. Pentru 500 de euro, îi spuneam cum să facă să fie bine pentru toată lumea.
Aşa, capul ei de pereţii DNA-ului.
Şi demisia.
Şi cine-i ia locul să apeleze la je. Că-s pretin cu Dan Măciucă.

Şah cu reporterul virtual

Numa ce-a descins în Bacău Tiberiu Lovin, marele bloger căruia ditamai Societate Romana de Radio îi trage replică pe http://www.reportervirtual.ro/.

Ajuns pe domeniul pe care-l stăpînesc, privirea lu blogerul cu barbişon i-a fost atrasă de masa de şah de pe terasă, care are ca suport un godin de fontă pe care l-am dezgropat cu plugul din brazdă. Şi m-a provocat să scot piesele, deşi l-am avertizat că ce tare mi-s.

Ei bine, deşi am încercat diverse tertipuri, mi-a tras-o cu cinci la doi. La şah. I-am făcut friptură la roabă, i-am dat palincă de Bistriţa, apă minerală de Borsec( o groază de bani!), ţigări, cafea, etc. Degeaba. M-a bătut fără milă, de-mi venea să-i rup şi mîna ailaltă.

N-a avut nici un pic de respect pentru o gazdă atît de ospitalieră. Că i-am permis şi să dea iama prin vişine şi l-am lăsat şi pe Cuchi să se joace cu el!

Sfat: mare grijă cînd vă calcă pragul reporterul virtual.

POST DE RADIO DE VÎNZARE

Sila de ziarişti făcuţi cu mîna şi criza îl împinge pe un entuziast patron să dea dracului marea lui pasiune: un post de radio.
Deşi e de meserie forjor-formator, tînărul băcăuan a pus pe picioare acum trei ani un post de radio în care a impus muzica românească la egalitate cu cea străină. L-au costat cîteva sute de mii de euro localul, licenţa, echipamentele. Programele erau vioaie, comentatorii aveau fler şi umor, reclamele aveau poantă, chiar era un post altfel, viu, viguros, haios, fără complexe, cu bun simţ.
Îl ascultam în maşină, şi, de bun ce era, mi-am tras şi un link şi eram on line cu urechea ciulită să nu scap vreo chestie mişto.
Asta era pînă acu vreun an. Cu timpul, redacţia iniţială s-a pulverizat şi au apărut alţi "jurnalişti" care mai fără haz decît altul. Bîlbîiţi, agramaţi, tîmpiţi. Audienţa a scăzut semnificativ. Publicitatea la fel. Pierderile patronului, nu mai vorbim. La pierderi a contribuit şi faptul că s-a ţinut mereu tare: nu s-a dat cu niciun partid. Deşi i s-a sugerat, aşa cum i s-a sugerat şi să treacă pe manele.
Dar el are principii de forjor-formator, de-alea solide. Ar vrea să fie ON AIR, dar îi place aerul curat.
Acum, postul e de vînzare.
Cine-l vrea şi are parale, vă spun că merită.
Adresaţi-vă aici pentru amănunte.

MOGULUL TRISTEŢII

A mai apărut o problemă în viaţa mea. Azi am constatat c-am luat-o razna de-a binelea, de vreme ce, în loc să mă tăvălesc pe jos de rîs, sunt atît de trist.

Că motive să fiu bine dispus am avut cel puţin trei:

1. Becali (în emisiunea lui Măruţă): " Îţi dau mieluconară!"

2. Definiţia şahului: Este cutia de lemn din care Băsescu scoate piesele ca să joace table.

3. La alegerile trecute am mîncat şi am băut. La astea prezidenţiale care vin, aş fute ceva.

ÎN RAI CU I !

Ei bine, sunt în rai!
Nici nu simt că e noapte, deoarece, pe unde trec se aprind halogene. Ori sunt senzori de prezenţă, ori Dumnezeu are grijă să-mi lumineze aleea ca să nu cad în gropi. De prost ce-am fost să nu cred prea tare în el. Cred că-i ceva aranjat, deoarece. cum ajung în dreptul vreunui copac, încep să se-audă triluri de păsărele, bineînţeles. Rîndunici, cintezoi, cotobaturi, poate şi vrăbiuţe, se întrec să-mi ciripească măiastre fluierături, de nereprodus aici. Un miliard de musculiţe înoată prin aer ca peştişorii ăia mici care trăiesc în bancuri. Ştiţi voi. Se aud şi vreo doi-trei cîini lătrînd, da mai departe, să nu mă streseze. Pe fundal, ca dintr-un stick, se aud empetreiuri cu piese Smokie, Dr.Hook, Supertramp, Abba, decînd eram eu proaspăt instructor artistic la Casa de cultură din Slănic Moldova. Iar primar acolo era tovarăşul Gheorghiţă, fost mecanizator agricol. Numa ce ne cheamă la primărie şi zice: Tovarăşi instructori (că eram trei), de ziua muncii, unu mai, care o sărbătoreşte toţi oamenii muncii din lume, aveţi o sarcină deosebită. Cum ştiţi, oraşul nostru staţiune va fi împodobit cu steaguri, flori şi lozinci, să vadă clasa muncitoare că ea conduce în ţara asta. Nu ştiu dacă sunt destul de clar. Voi, băi tovarăşi, ca intelectuali, tre să verificaţi ca lozincile să fie corecte, ca scris şi ca estetic, să nu fie ceva care să zică vreunu că nu se cunoaşte gramatică sau mai ştiu eu ce. Că asta ar fi sabotaj, şi nici nu vreau să mă gîndesc la asta. Clar băi tovilor? Să nu fie greşeli, adică. Nu ştiu dacă am fost clar. Zicem ba da tov primar. Băi tovărăşeilor, vreau să fiu foarte clar, dacă e vreo dumă pe lozinci, răspundeţi cu salariul pe-o lună şi cu capul. Clar? Clar tov primar, zicem noi, şi ne cărăm la bere.
Vine preziua lui 1 mai, asistăm la ridicarea lozincilor din pînză roşie pe frontispicii. Verificăm fiecare literă din polistiren alb. Ne uităm să fie bine lipite şi amplasate drept. Că răspundem în mod clar cu capul dacă ceva nu-i în regulă.
Dimineaţă însorită de armindeni la Slănic, 1975. Ne cheamă tov primar, urgent. E în faţa primăriei pe care scrie mare alb pe roşu : TRĂIASCĂ 1 MAI, ZIUA INTERNAŢIONALĂ A OAMENILOR MUNCII DE PRETUTINDENI!
Edilul îşi şterge cu basca transpiraţia de pe chelie, îşi drege vocea şi ia poziţia aia care-i adusese faima de-al dracului. Băi tovilor, v-am considerat intelectuali, v-am dat toată libertatea să vă arătaţi ca atare. Băi, să-mi spuneţi dacă nu-s clar. Şi voi ce-mi faceţi? Aicişa, la primărie, îmi proptiţi o lozincă cu greşeli? Vă bateţi joc de mine şi de munca mea?
Căscăm ochii la panoul de pînză, silabisind TRĂIASCĂ 1 MAI, ZIUA INTERNAŢIONALĂ A OAMENILOR MUNCII DE PRETUTINDENI! Totul în regulă.
Da unde-i, tov primar, greşeala? Că-i exact şi corect.
Pe dracu, doamne iartă-mă, ezact! - zice transpiratul. Cum corect ? Ce, pretutindeni se scrie cu doi de i? Aşa se zice? Pretutindenii? C-am întrebat-o şi pe fiică-mea, că-i într-a zecea la liceu, şi ea a zis că-i cu-n singur i.
Păi e cu-n singur i, tov primar!
Care bă, nu-s clar? Nu vedeţi că-s doi de i? Şi-ncă unu din i-uri nu-i corect, e cu curu-n sus! Băi, îmi vine să-mi dau cu pumnii-n cap c-am avut încredere în voi, intelectualii dracului. Ia treceţi în birou, să-mi dea fiecare notă explicativă.

I-am desenat lui tov primar semnul exclamării. Adevărul e că semăna al naibii cu un i întors. După aia, noi, instructorii artistici, ne-am resemnat pe o terasă cu nişte şpriţuri. Din boxe, băieţii de la Supertramp îi tot dădeau cu Breackfast in America, la duel cu Smokie divinizînd-o pe Angie. Şi cîntau păsărelele pînă se făcea noapte şi se aprindeau luminile. Ca să fie şi mai clar. Numai că nu erau halogene. Erau numai i-uri întoarse.

Meditaţie de sîmbătă

"Omul este o ruină invincibilă. Cine i-o fi turnat atît entuziasm în decepţii?". E.Cioran

Şi mă bag şi eu în treabă, remarcînd că domnul Cioran a trăit într-o lume mult mai puţin bezmetică decît asta. Ce văd acum că se întîmplă după un meci de fotbal, mă îngrozeşte. Aud că primul ministru e chiar acolo, pe stadionul în distrugere de la Tîrgu Jiu.

România. Ţara borfaşilor şi a huliganilor.

S-a mai dus dracului o seară de sîmbătă.

ELVEŢIENII CEI ÎNŢELEPŢI. Şi naivi.

Pe webul Ambasadei elveţiene am citit următorul comunicat, apărut săptămîna trecută, pe 5 iunie. Pentru că nu l-am aflat pe niciun flux de ştiri, îl reproduc, pentru cunoscători.

Communiqué de presse
Contribution à l’élargissement en faveur de la Bulgarie et de la Roumanie : le Conseil fédéral transmet le message au Parlement05.06.2009 Le 5 juin 2009, le Conseil fédéral a transmis au Parlement le message concernant le crédit-cadre pour la contribution à l’élargissement en faveur de la Bulgarie et de la Roumanie. La contribution de la Suisse à la réduction des disparités économiques et sociales se monte à 257 millions de francs au total, répartis sur cinq ans.
Le Conseil fédéral propose aux Chambres fédérales un crédit-cadre de 257 millions de francs répartis sur une période d’engagement de cinq ans pour la contribution de la Suisse en faveur de la Bulgarie et de la Roumanie au titre de la réduction des disparités économiques et sociales dans l’Union européenne élargie. 76 millions de francs sont prévus pour la Bulgarie et 181 millions pour la Roumanie. Le crédit-cadre s’appuie sur la loi fédérale sur la coopération avec les Etats d’Europe de l’Est, acceptée par le peuple le 26 novembre 2006.

Aţi înţeles că elveţienii ne acordă un credit moca de aproape 200 de milioane. Logica lor e că, dacă în România va fi mai bine, va fi şi în Eleveţia mai linişte. Ei speră, naivii, că ţiganii cerşetori şi hoţi care umplu acum frumoasele lor oraşe vor prefera să se facă oameni aici în ţară, dacă vor avea ce şterpeli.

Numai că, în România, piaţa e ocupată de hoţi oficiali, cu diplomă. Nu mai încap şmenarii mărunţi, care operează în Switzerland.

PRIMA SCRISOARE CĂTRE TATA

Dragă tăticule,
Nu ştiu dacă acolo unde eşti ai semnal. Dar cred din toată inima că îngerii ăia care au grijă de tine acolo, te-au învăţat ce-i aia explorer, google, blog şi toate chestiile astea prin care comunicăm noi acuma, în 2009. Şi cred că eşti la curent cu ce fac şi cum îmi merge. Ai văzut că de cîte ori am fost pe la Sfîntu Spiridon, am aprins cîte-o lumînare, două, să ai lumină. Ţi-am mai zis cîte una, alta despre mine. Nu ştiu dacă ai auzit, că eşti cam departe, dar am evoluat mult, mi-am luat şi GPS, ca să nu mă rătăcesc. Am şi hands free şi detector de radar, ca să nu plătesc amenzi la miliţie. Află despre mine că am să fiu bunic prin august şi tu străbunic. Te-ai fi înţeles oare cu şmecherul ăsta care acum e la clocit, în burta Norişoarei? Cum adică, tu credeai că-i fată? Păi, n-a fost vorba că noi, ăştia, din stirpea ta, facem numa băieţi?
Eu sunt tot în tabăra aia unde m-ai lăsat şi în care băieţaşii de ne conduc fac tot felul de experimente. În politică n-am intrat, că nu ţi-ar fi plăcut. Dar rezist, deocamdată.
Ca să schimb vorba, că tot n-am feedback, în ultima vreme mai tot timpul mă izbesc de tine pe-aici, pe pămînt. Ba că îndrept vreun cui ruginit, ba că mă trezesc plantînd vreo floricică mai la soare, ba că mîngîi gutuiul cel mic care anul ăsta a făcut vreo 12 fructe, mai tot timpul mă gîndesc la tine şi la ce-mi spuneai degeaba cînd eu nu înţelegeam nimic. Ieri am făcut un ferăstrău nou dintr-unul vechi. Am reparat hidroforul, am cosit livada, am făcut corectura la revista pentru Arşinel. Şi am mărit terasa cu forme curbe. Cam cum ai făcut tu la casa de la Comăneşti, fără să ştii că erai în normele lui Le Corbusier.
Şi, să mă scuzi, nu m-am dus să votez.
Cred că ai aflat, că doar voi acolo sunteţi sus şi vedeţi tot, că noi, aici, o vom duce foarte bine. O ducem într-o veselie. Păi dacă totu-i un pamflet, nu tre să rîdem?
De fapt, ne ducem de rîpă.
Mi-e tot mai dor de tine şi de mirosul de lemn. Abia aştept să ne revedem.
Fii tare. Totul e-n regulă.

Cu drag,
Băiatul tău.

Eba - PDL, viitorul nostru e!

Felicitările mele celor care au votat.
Bravo.
Aţi reuşit s-o trimiteţi pe Eba la Bruxelles. Şi lui Vadim şi lui Jiji le-aţi cumpărat bilete de avion din banii noştri. Eu cred că mai rău nu se putea. Dar optimiştii zic că ba da.
Primul impuls a fost să-mi caut geamantanul ăla mare, negru, cu rotile, să pun vreo două trei cărţi, izmenele şi antinevralgicele şi să caut pe internet o ofertă de dus undeva. Oriunde. De-acum nu doar România nu mai e o ţară de nelocuit. Proştii noştri au reuşit performanţa să facă Europa de nelocuit.
Pentru că mi-e greu să cred că poate cineva normal să trăiască într-un circ.

ABIA AM ÎNVĂŢAT SĂ MERG

Zilele astea varanus împlineşte un an.
Statistici nu fac. Le găsiţi pe blog sau pe blogger.
Ce mi-a plăcut în timpul ăsta a fost faptul că de la numărul 23800 în topuri, varanus s-a tîrît pînă pe la locul 1300 şi ceva, fără să recurgă la şmechereli. Bloggerii ştiu de ce. Uneori, nu-mi explic de ce, am trecut şi sub o mie:)
Vă mulţumesc tuturor.
Şi n-aveţi decît să trimiteţi cuvinte bune. Pentru voi o faceţi.
Salutări plăcute.